matracucă, matracuci s. f. (pop.) 1. femeie urâtă și prost îmbrăcată. 2. femeie proastă. 3. femeie rea și vulgară. 4. femeie stricată. Vezi definitia »

PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranhemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec. Vezi definitia »

LIMBÍSTICĂ s. f. v. lingvistică. Vezi definitia »

CVADRATÚRĂ s. f. 1. Construire exclusiv cu rigla și cu compasul a unui pătrat care să aibă aria egală cu aria unei figuri date. ◊ Cvadratura cercului = problemă (nesoluționabilă) care constă în găsirea unui pătrat care să aibă aceeași suprafață cu un cerc dat și a cărui latură să aibă un raport rațional cu raza cercului; fig. problemă imposibil de rezolvat. 2. Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe pământ au o diferență de longitudine de 90º. [Var.: cuadratúră s. f.] – Din fr. quadrature. Vezi definitia »

STRĂCHIOÁRĂ, străchioare, s. f. Străchinuță. [Pr. -chi-oa-] – Strachină + suf. -ioară. Vezi definitia »