BÁIERĂ, băieri, s. f. 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau legată de un obiect (traistă, ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi transportat sau atârnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a râde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toată inima. ♦ Ață, șnur etc. cu care se leagă, se strânge sau se încheie o rufă, o haină, o pungă etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. ♦ Ochi de frânghie legat de fiecare dintre cele două margini ale unei bărci, prin care se introduc vâslele. 2. (Rar) Amuletă. [Pl. și: baieri. – Var.: báier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus. Vezi definitia »

IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță. Vezi definitia »

NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, s. f. 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizați metodic. 2. Listă, catalog etc. conținând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. Spec. Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura. Vezi definitia »

VINÁSĂ s.f. Lichid obținut ca reziduu după fermentarea și distilarea melasei de sfeclă. [< fr. vinasse]. Vezi definitia »

KINORÁMĂ s.f. Procedeu de filmare și de proiecție pentru ecran panoramic, reprezentând o formă dezvoltată a sistemului cineramă, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. [< germ. Kinorama]. Vezi definitia »