ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦ Spec. A adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală. 4. Tranz. (În expr.) A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult. A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința. A fi încărcat de ani = a fi în vârstă. 5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare. Vezi definitia »

TELEFICÁ, pers. 4 teleficăm, vb. I. Tranz. (Rar; folosit numai la pers. 4, 5, 6) A introduce televiziunea în diverse domenii de activitate. – Tele- + electrifica. Vezi definitia »

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri¹; a face să aibă aspect de mozaic¹. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic¹. Vezi definitia »

BURICÁ, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric. Vezi definitia »

DEMULTIPLICÁ vb. I. tr. A încetini printr-un angrenaj etc. o mișcare de rotație. [P.i. demultíplic. / < de- + multiplica, cf. fr. démultiplier]. Vezi definitia »