Definita cuvantului betil
BETÍL (cuv. ebraic) s. n. Piatră care, la vechii semiți, era un simbol al divinității. Cultul ei a fost preluat de greci și romani. După tradiție, b. este numele pietrei pe care Cronos a înghițit-o, crezînd că-și înghite primul născut, pe Zeus.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu betil
INDISTINCTÍBIL, -Ă adj. Care nu poate fi distins, de nedistins. [Cf. fr. indistinguible, it. indistinguibile]. Vezi definitia »
PENSIONÁBIL, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de pensie, care are dreptul de a ieși la pensie. (< engl. pensionable) Vezi definitia »
INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (și adv.) sigur, incontestabil. (< fr. indiscutable) Vezi definitia »
VERSATÍL, -Ă, versatili, -e, adj. (Livr.; despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. – Din fr. versatile, lat. versatilis. Vezi definitia »
BIBLIOFÍL, -Ă s.m. și f. Iubitor, colecționar de cărți prețioase, frumoase și rare. // adj. (Despre cărți, ediții) Rar și prețios. [< fr. bibliophile, cf. gr. biblion – carte, philos – prieten]. Vezi definitia »