Definita cuvantului betil
BETÍL (cuv. ebraic) s. n. Piatră care, la vechii semiți, era un simbol al divinității. Cultul ei a fost preluat de greci și romani. După tradiție, b. este numele pietrei pe care Cronos a înghițit-o, crezînd că-și înghite primul născut, pe Zeus.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu betil
EPIFÍL, -Ă adj. (despre specii vegetale) care crește pe frunze. (< fr. épiphylle) Vezi definitia »
INVERIFICÁBIL, -Ă adj. neverificabil. (după fr. invérifiable) Vezi definitia »
ATMOFÍL, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziția atmosferei. [Cf. germ. atmophil, cf. gr. atmos – aer, philein – a iubi]. Vezi definitia »
SAXATÍL, -Ă adj. saxicol; litofil (2). (< fr. saxatile, lat. saxatilis) Vezi definitia »
NEGLIJÁBIL, -Ă adj. care poate fi neglijat; (p.ext.) neînsemnat. (< fr. négligeable) Vezi definitia »