-GRAD Element secund de compunere savantă cu semnificația „care merge”, „mergător”, folosit în combinații al căror prim element are specificații semantice (ex. plantigrad). [< fr. -grade, it. -grado, cf. lat. -gradus < gradi – a merge]. Vezi definitia »

VINOGRÁD s. n. sos rece preparat cu oțet, untdelemn, sare și piper; vinegretă². (< rus. vinograd) Vezi definitia »

GRAD s. n. 1. Unitate de mĂ?surĂ? pentru diverse mĂ?rimi variabile (temperaturĂ?, presiune etc.). 2. Unitate de mĂ?surĂ? a unghiurilor, a 360â??a parte dintrâ??un cerc. 3. (mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor. 4. Etalon, criteriu de apreciere. 5. TreaptĂ?, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. â?? loc ocupat de cineva în ierarhia instituției cĂ?reia îi aparține. 6. (chim.) Valoare a mai multor mĂ?rimi considerate în raport cu o valoare de referințĂ?. o ~ de comparație = formĂ? pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arĂ?ta mĂ?sura în care un obiect prezintĂ? o însușire în raport cu un alt obiect sau cu el însuși întrâ??o altĂ? împrejurare. -Din fr. Grade, lat. Gradus, germ. Grad Vezi definitia »

MĂSLÁD s. n. Fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), întrebuințat, amestecat cu miez de pâine, pentru a ameți și a omorî peștii. – Magh. maszlag (sb. maslak < tc.). Vezi definitia »

FAD, -Ă adj. (despre mâncăruri) fără gust, searbăd, insipid. ◊ (fig.) neexpresiv, plictisitor, anost. (< fr. fade) Vezi definitia »