COTÁRLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec. Vezi definitia »

ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie. Vezi definitia »

șiștoácă, șiștoáce, s.f. (reg.) 1. vale îngustă și puțin adâncă, în pantă; jgheab, văiugă. 2. cădere de apă. 3. (despre plutărit) poartă principală a stăvilarului prin care ies buștenii și plutele. Vezi definitia »

REGLÉTĂ s.f. Piesă de material izolant pe care sunt fixate piese de contact folosite în aparatele de telecomunicații. [< fr. réglette]. Vezi definitia »

GLUCÓZĂ, glucoze, s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, care se găsește în miere și în fructe sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie. – Fr. glucose (< gr.). Vezi definitia »