BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinității împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. pop. blastimare (= blasphemare). Vezi definitia »

Forma speciala a vinovatiei ce se caracterizeaza prin accea ca subiectul actiunii prevede ori accepta producerea unor urmari periculoase, insa cele produse in realitate sunt mult mai grave, pe care le-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu se vor produce, sau nu le-a prevazut, dar putea si trebuia sa le prevada. Vezi definitia »

sperma ( transilvania ) Vezi definitia »

ma voi duce la piata, v-am adus creveti Vezi definitia »

ma repet Vezi definitia »