brut (-turi), s. n. – Pîine neagră. Sl. brotŭ, de la v. germ. brot (› germ. Brot), cf. Cihac, II, 29. Cuvînt înv., puțin folosit. – Der., de uz curent: brutar, s. m. (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, s. f. (femeie care face sau vinde pîine; soția brutarului); brutăresc, adj. (de brutari); brutărească, s. f. (dans tipic); brutărie, s. f. (clădire unde se face sau se vinde pîinea). Vezi definitia »

INVOLÚT, -Ă adj. (bot.; despre organe) răsucit spre interior. (< lat. involutus) Vezi definitia »

MAZÚT s. n. 1. păcură. 2. strat toxic la suprafața mărilor și oceanelor în urma deversării unor mari cantități de țiței. (< fr. mazout, rus. mazut) Vezi definitia »

LOCK-OUT LÓC-AUT/ s. n. închidere de către direcție a întreprinderilor și concedierea în masă a muncitorilor pe timp limitat, pentru a le înfrânge rezistența și a nu le satisface revendicările. (< engl. lock-out) Vezi definitia »

SCORBÚT s. n. boală cronică datorată lipsei vitaminei C din alimentație, care se manifestă prin anemie, sângerarea gingiilor și căderea dinților, apariția unor plăgi deschise etc. (< fr. scorbut, lat. scorbutus) Vezi definitia »