Definita cuvantului afibătut
A FI BĂTUT a intra în fabrică, a încasa o bătaie / mardeală / papară, a o lua în barbă / la bâză / la freză, a o lua la moacă / la ochi, a o lua pe coajă, a o lua peste bot, a mânca bătaie, a mânca papară.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu afibătut
CRENOTERAPEÚT s.m. Medic care practică crenoterapia. [Pron. -pe-ut. / < fr. crénothérapeute]. Vezi definitia »
MAZÚT s. n. 1. păcură. 2. strat toxic la suprafața mărilor și oceanelor în urma deversării unor mari cantități de țiței. (< fr. mazout, rus. mazut) Vezi definitia »
NERĂZBĂTUT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Ne- + răzbătut. Vezi definitia »
scut (-turi), s. n. – Pavază, apărătoare de piele. Lat. scūtum (Pușcariu 1568; REW 7759); cf. alb. skjut (Philippide, II, 654), logud. iskudu, prov., cat. escut, fr. écu, sp., port. escudo. – Der. scutar, s. n. (înv., scut); scutar (var. scutaș), s. m. (scutier); scuti, vb. (înv., a proteja, a pune la adăpost; înv., a cruța, a menaja, a păstra; a salva; a ierta, a se dispensa, a se păstra), a cărui formație este normală (cf. sp. escudar), fără să fie nevoie să se recurgă la sl. (Candrea); scuteală, s. f. (Trans., protecție, adăpost, iertare, dispensă, scutire, privilegiu); scutelnic, s. m. (țăran scutit de bir; soldat care slujea în miliție pentru a fi scutit de biruri), de la cuvîntul anterior (legătura cu sl. skotŭ „oaie”, propusă de Miklosich, Slaw. Elem., 45 și Miklosich, Lexicon, 849, este greșită); scutire, s. f. (iertare, dispensă); scutitor, adj. (protector); scutier, s. m., din fr. écuyer adaptat la scut. Vezi definitia »
mut, muți s. m. (peior.) om lipsit de personalitate. Vezi definitia »