Definita cuvantului bianu
BIANU, Ion (1856-1935, n. Făget, jud. Alba), filolog român. Acad. (1902), prof. univ. la București. Bibliograf („Bibliografia românească veche,” în colab.) și editor de texte românești vechi („Predicile” lui Antim Ivireanul, „Psaltirea” lui Dosoftei). Organizator și director al Bibliotecii Academie Române.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bianu
ALUNU, com. în jud. Vîlcea; 4.429 loc. (1991). Biserică de lemn (se.c 17) în satul Igoiu. Vezi definitia »
BRĂDEANU, Salvator (1902-1986, n. Radna, jud. Arad), jurist român. Specialist în drept civil și drept funciar („Către o nouă legislație funciară”, „Codul civil român – comentat”, în colab.). Vezi definitia »
BÎRLĂDEANU, Alexandru (1911-1997, n. Comrat, Basarabia), economist și om politic român. Acad. (1955). Președinte al Senatului României (1990-1992). Între 1948 și 1968 a deținut înalte funcții de partid și de stat. Vezi definitia »
BĂICOIANU, Zoe (1910-1987, n. Predeal), sculptoriță și ceramistă română. Prof. univ. la București. Monumente („Monumentul eroilor patriei”, în colab.), reliefuri („Dansul” de pe fațada teatrului de Operă și Balet din București, în colab.). Vezi definitia »
magureanu Vezi definitia »