SORBÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor călite și revenite. [Var. sorbit s.n. / < fr. sorbite]. Vezi definitia »

ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică. Vezi definitia »

crásnă² s.f. sg. (înv.) frumusețe. Vezi definitia »

MIXTÚRĂ, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. Substanță, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura. Vezi definitia »

BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne) Vezi definitia »