tulít, tulítă, tulíți, tulíte, adj. (reg.) căzut, trântit la pământ (grâul). Vezi definitia »

AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + instruit. Vezi definitia »

NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Ne- + stăpânit. Vezi definitia »

SĂRÍT¹ s. n. Acțiunea de a sări; săritură. – V. sări. Vezi definitia »

STATOLÍT s.n. 1. Nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor. 2. Concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber după influența gravitației. [< fr. statolithe, cf. gr. statos – care stă, lithos – piatră]. Vezi definitia »