Definita cuvantului biborțeni
BIBORȚENI, stațiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local, situată în raza orașului Baraolt (jud. Covasna), în Depr. Baraolt, la 490 m alt. Numeroase izv. cu ape minerale carbogazoase, bicarbonate, sodice, calcice, megneziene, cunoscute și exploatate din 1892, indicate atît ca ape de masă, cît și pentru tratarea unor afecțiuni. Buvete pentru cură internă cu ape minerale. Stație de îmbuteliere a apelor minerale.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu biborțeni
PLENI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „deplin”, „plin”. [Var. plen-. / < it. pleni-, cf. lat. plenus]. Vezi definitia »
LACERTILIÉNI s.m.pl. Ordin de reptile ovipare, cu corpul alungit și acoperit cu solzi, care cuprinde șopârlele. V. saurieni; (la sg.) reptilă din acest ordin. [Sg. lacertilian / < fr. lacertiliens, cf. lat. lacertus – șopârlă]. Vezi definitia »
SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții. ♦ Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV.] – Din bg. skărša, scr. scršiti. Vezi definitia »
picní, picnésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a lovi, a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. 2. (despre boli, dureri, necazuri) a veni, a lovi, a doborî (pe neașteptate). 3. (înv.) a ochi, a ținti, a viza. 4. (reg.; despre dinți) a apărea, a ieși. 5. (reg.) a (se) toci, a (se) roade; a (se) rupe, a (se) găuri. Vezi definitia »
cicní, pers. 3 sg. cicnéște, vb. IV (înv.; despre vite) a crăpa, a muri, a plesni. Vezi definitia »