LEMN-DULCE s.n. Plantă erbacee, comună în sudul Europei și în Orient (Glycyrrhiza glabra), ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor; se comercializează sub formă de batoane, bucăți sau pudră. Din sirop de lemn-dulce, negru și vâscos, se fabrică dulciuri (spirale, bastonașe, bomboane), asemănătoare cu guma de mestecat, de culoare neagră și amărui. – Cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce). Vezi definitia »

BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. Vezi definitia »

arădúce (-c, -ús), vb. – 1. A reprezenta, a simboliza. – 2. A se asemăna. – Var. răduce. Lat. redūcĕre „a duce din nou”, sau „a reduce”, cu a- posterior; sau din lat. ad redūcĕre, după Tiktin 86; Pușcariu 105 (lipsește în DAR). Este cuvînt vechi (sec. XVII), dublet al lui reduce, vb., format în sec. XIX pe bază lat. Vezi definitia »

SEDÚCE, sedúc, vb. III. Tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbați) A abuza de buna-credință a unei femei, ademenind-o și determinând-o să întrețină relații sexuale, cu promisiuni înșelătoare; a ademeni; a înșela, a amăgi. – Din lat. seducere. Cf. fr. séduire. Vezi definitia »

CE INSEAMNA CUV DAT? Vezi definitia »