AIÚREA adv., adj. 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ◊ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a. Vezi definitia »

ACÓLEA adv. (Pop.) Pe aici, prin apropiere, nu departe de aici. [Acc. și acoleá] – Et. nec. Cf. acolo. Vezi definitia »

pideá, pidéle, s.f. (reg.) grămadă mică de fân. Vezi definitia »

ZIMȚEÁ, zimțéle, s.f. (Rar, mai ales la pl.) Zimț. Vezi definitia »

(Adesea urmat de determinarea „politic” sau de alte determinări care arată caracterul, structura etc.) Grupare de oameni uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice, a intereselor sociale. Partide istorice = nume dat partidelor politice care s-au succedat la conducerea țării noastre până la instaurarea regimului comunist. – După fr. parti. Vezi definitia »