SUBSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui. II. tr. 1. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele). 2. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar. (< fr. substituer, lat. substituere) Vezi definitia »

vlăduí, vlăduiésc, vb. IV (înv.) a stăpâni, a oblădui. Vezi definitia »

TULUMBUÍ, tulumbuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A arunca, a împroșca apa cu tulumba. – Din tulumbă. Vezi definitia »

GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni. Vezi definitia »

pisúi s.m. pl. (reg.) mâțișori. Vezi definitia »