piteálă, pitéli, s.f. (înv.) pitire. Vezi definitia »

DRÉNĂ s. f. v. dren. Vezi definitia »

HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit¹, hurduitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. Vezi definitia »

HOMEÓZĂ s. f. heteromorfoză la care, în cursul ontogeniei ori al regenerării, în locul unui organ sau țesut se formează un altul, de altă natură. (< fr. homéosis) Vezi definitia »

BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg., În limba literară numai în loc. și expr.) mână ◊ Loc. adv. Pe (sau în) brânci = pe mâini și pe picioare, de-a bușilea, târându-se. ◊ Expr. A merge (sau a se târî) pe brânci = a merge (sau a se târî) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea în (sau pe brânci) = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a da, a lucra) pe (sau în) brânci = a munci până la istovire. 2. (Pop.; în forma brânci) Împunsătură, ghiont, izbitură. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. 3. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. [Pl. și: (2, n.) brânciuri – Var.: brânci s. m.] – Lat. branca. Vezi definitia »