mînc (mấncuri), s. n. – (Banat) Concavitate formată de talpa piciorului. Lat. mancus „șchiop” (Densusianu, Rom., XXIII, 91; Candrea; Scriban). Manc, adj. (imperfect, defectuos), cuvînt moldovenesc menționat de Scriban și pus în legătură cu mancus de Pușcariu 1080, pare îndoielnic. Vezi definitia »

zdronc zdronc / zdrénca interj. Vezi definitia »

ornitorinc, ornitorinci s. m. (peior.) 1. femeie lipsită de orice farmec. 2. nevastă, soție. 3. pederast, homosexual. Vezi definitia »

SALTIMBÁNC, saltimbanci, s. m. Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. ♦ Fig. Om care trece cu ușurință de la o atitudine la alta, dovedind lipsă de seriozitate și de caracter. – Din fr. saltimbanque. Vezi definitia »

ȚINC¹, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke. Vezi definitia »