Definita cuvantului spaimă
SPAÍMĂ, spaime, s. f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ◊ Loc. adj. și adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ◊ Loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ◊ Expr. A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ (Pop.) Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spaimă
SUPRATÁRĂ s.f. Greutatea celui de-al doilea ambalaj al unei mărfi. [< supra- + tară]. Vezi definitia »
săpíță, săpíțe, s.f. (reg.) 1. săpăligă, săpălie, săpălucă. 2. rariță (pentru porumb). Vezi definitia »
a duce copiii la piscină expr. (adol.) a se masturba. Vezi definitia »
NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s. f. Faptul de a (se) năclăi: (concr.) substanță cleioasă, grasă, murdară (care năclăiește). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală. Vezi definitia »
COLECTÍVĂ s. f. v. colectiv (2) [în DN]. Vezi definitia »