SCÚZĂ, scuze, s. f. 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micșora o vină, o greșeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligație; dezvinovățire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greșeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva. ◊ Expr. Scuzele mele, formulă prin care cineva își cere iertare. A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile (cuiva). – Din it. scusa. Cf. fr. excuse. Vezi definitia »

poponeácă, poponéci, s.f. (reg.) cutie. Vezi definitia »

ZORZOÁNĂ, zorzoáne, s. f. v. zorzoane. (din zor² probabil referitor la podoabele folosite la începuturi pentru a face zgomot [și a atrage astfel atenția], cf. și țarțam) Vezi definitia »

HOLERÍNĂ s. f. afecțiune benignă, asemănătoare cu holera, neepidemică. (< fr. cholérine) Vezi definitia »

MICROANALÍZĂ, microanalize, s. f. Analiză chimică în care se lucrează cu cantități foarte mici de substanță, de ordinul miligramelor. [Pr.: -cro-a-] – Din fr. microanalyse. Vezi definitia »