VOCALÍSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme. Vezi definitia »

CLEUÁSM s.n. (Lit.) Figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat sau că altcineva este vinovat. [< fr. cléuasme, cf. gr. kleuasmos]. Vezi definitia »

ASHRÁM s. n. ermitaj, loc de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul propovăduitorului. (< fr. ashram) Vezi definitia »

ABSTRACȚIONÍSM s.n. 1. Folosirea excesivă a abstracțiilor. 2. Curent în artele plastice care se folosește de pete colorate sau de construcții geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Direcție generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducția abstractă și incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendința de a da abstracțiilor o valoare egală aceleia a realităților concrete. [ Pron. -ți-o-. / < fr. abstractionnisme]. Vezi definitia »

GANGLIOBLASTÓM s. n. ganglioneurom. (< engl. ganglioblastoma) Vezi definitia »