ZWINGLIÁN, -Ă adj. Referitor la zwinglianism. // s.m. și f. Adept al zwinglianismului. [< fr. zwinglien]. Vezi definitia »

comán s. n. – Diavolul. Cuvînt rar, atestat o singură dată, în Mold. După DAR, de la numele cumanilor, popor turanic care a ocupat partea răsăriteană a României în sec. XI-XIII; însă această ipoteză este puțin probabilă. Este posibil să fie vorba de un der. cu suf. – man, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, hoțoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu. Vezi definitia »

MÂȚÁN, mâțani, s. m. (Rar) Cotoi, motan. – Mâț + suf. -an. Vezi definitia »

castán (castáni), s. m. – Arbore cu fructe comestibile. – Mr. căstînu, megl. căstǫn. Lat. castaneus (sec. XIX). Formație neol. este evidentă în rom. (Densusianu, Rom., XXXIII, 276); mr. și megl. pot veni direct din lat. (Pascu, I, 61; Capidan, Megloromânii, 64). Cf. ngr. ϰάστανον, sl. kastanŭ, tc. kestane, alb. këstenë. Der. castană, s. f. (fructul castanului); castaniu, adj. (de culoarea castanei). Vezi definitia »

HIDROFÁN s.n. Varietate de opal, ușoară și poroasă. [< fr. hydrophane]. Vezi definitia »