MÁISTRU s. m. 1. muncitor cu calificare superioară într-o meserie etc. 2. instructor, îndrumător al instruirii practice a ucenicilor, elevilor sau muncitorilor tineri. (< germ. Meister) Vezi definitia »

GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci. Vezi definitia »

PAZVANTLẤU, pazvantlâi, s. m. (Înv.) Pazvangiu. [Var.: pazvantlíu s. m.] – Pazvant + suf. -giu. Vezi definitia »

AZOTOMÉTRU s. n. aparat pentru dozarea azotului conținut în substanțele organice. (< fr. azotomètre) Vezi definitia »

eu merg la scoala ca sa invat de toate materie Vezi definitia »