EXPONÉNT, -Ă, exponenți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant. 2. S. m. (Mat.) Semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea. – Din germ. Exponent, lat. exponens, -ntis. Vezi definitia »

EZITÁNT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant) Vezi definitia »

ORHESTRÁNT, -Ă s.m. și f. v. orchestrant. Vezi definitia »

ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant. Vezi definitia »

DIBIÓNT, -Ă adj., s. f. (plantă) care prezintă gametofitul și sporofitul separate, independente unul de celălalt. (< fr. dibionte) Vezi definitia »