HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »

ECTOPÍE¹ s. f. (anat., bot.) poziție anormală a unui organ. (< fr. ectopie) Vezi definitia »

MALTOZURÍE s.f. (Med.) Prezența maltozei în urină. [Gen. -iei. / < fr. maltosurie]. Vezi definitia »

PSIHROTERAPÍE s. f. v. psicroterapie. Vezi definitia »

GRAVITÁȚIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atracție reciprocă a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Câmp de gravitație = spațiul în care un corp își exercită atracția asupra altor corpuri. Centru de gravitație = a) punctul de aplicație al rezultantei forțelor de gravitație exercitate asupra părților care alcătuiesc un corp; b) fig. loc în jurul (și sub influența) căruia evoluează, trăiește cineva sau ceva. – Din fr. gravitation. Vezi definitia »