pogáce (-e), s. f. – Turtă. – Var. pogaci, pohace, bogace, pohaci. Mr., megl. pugace. It. foccacia, prin intermediul sb., bg. pogača (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 272; Densusianu, Rom., XXXIII, 283; Conev 86; Battisti, III, 1672), sau al mag. pogácsa (Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. πογάτζα. Vezi definitia »

REINTRODÚCE vb. tr. a introduce (ceva) din nou. (după fr. réintroduire) Vezi definitia »

METATORÁCE s.n. v. metatorax. Vezi definitia »

elice, elice s. f. limbă. Vezi definitia »

véce s. f., g.-d. art. vécii; pl. veci Vezi definitia »