Definita cuvantului asemasturba
A SE MASTURBA a se autosesiza, a avea manivelă, a o bate la cap, a o ciocăni în vârf, a o da cu capu’ de toți pereții, a da cu mucii de faianță, a da cu sacâz, a-i da în cap lui chelu’ / lui mutu’, a o da pe sub mână, a duce copiii la piscină, a face bătături în palmă, a face laba, a face manivelă / zgudu, a freca gherțoiu’, (d. femei) a-și întărâta ghiocelul, a juca table, a o lua în mână, a o lua la labă, a planta copii, (d. femei) a pune degetul la omidă, a pune faianță, a se uita în ghioc, a o zăpăci.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu asemasturba
ÎNJGHEBÁ, înjghebez, vb. I. Tranz. A alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține, întâmplătoare și disparate); a înfiripa. ♦ P. gener. A construi, a întemeia. ♦ A face rost de...; a încropi. [Prez. ind. și: înjghéb] – În + jgheab. Vezi definitia »
geába adv. – 1. Gratis. – 2. În zadar. – Mr. geaba. Tc. caba (Șeineanu, II, 184; Meyer 79; Lokotsch 625; Ronzevalle 69), cf. ngr. τζάμπα, alb. ğabá, bg. džaba. În prezent se folosește mai ales cu forma degeaba. Este dublet al lui heba, adv. (în zadar), în Trans., din mag. hiába. Vezi definitia »
APROBÁ, aprób, vb. I. Tranz. A încuviința o acțiune, o părere etc.; a fi de acord, de aceeași părere cu cineva. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea. ◊ Expr. (Refl.) Se aprobă, formulă (scrisă) prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere etc. – Lat. lit. approbare. Vezi definitia »
BALUBA ({i}) s. m. invar. Populație negridă din grupul de limbi bantu; trăiește în regiunile din bazinul fl. Zair. Vezi definitia »
náiba s. m. art. – Dracul. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Șeineanu, Semasiol., 61), prin intermediul țig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curînd o imprecație generică decît un nume propriu al demonului. Der. propusă de la n’aibă (parte de noi) nu pare normală (ducă-se pe pustiu sau ucigă-l toaca sînt alte denumiri ale demonului; dar ducă-se sau ucigă-l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este puțin probabil. – Der. năibui, vb. (a trimite la dracul). Vezi definitia »