SUCEÁLĂ, suceli, s. f. Faptul de a (se) suci; (în special) faptul de a fi sucit² la minte sau lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit²; sminteală, aiureală, scrânteală. – Suci + suf. -eală. Vezi definitia »

SOȚIOÁRĂ, soțioare, s. f. Diminutiv al lui soție. [Pr.: -ți-oa-] – Soție + suf. -ioară. Vezi definitia »

ANTÍCĂ s.f. Obiect de artă din antichitate. [< fr. antique]. Vezi definitia »

clápă (clápe), s. f. – 1. Capac, astupătoare. – 2. Tastă, tușă. – 3. Valvă. – 4. Bucată de stofă care acoperă deschizătura buzunarului. – 5. La rindea, lama de metal. – Mr. clapă. Ngr. ϰλάπα (Meyer, Neugr. St., IV, 35; Bogrea, Dacor., I, 263; DAR), în care prin intermediul bg. klapa (Conev 63), și în acelați timp prin germ. Klappe. Vezi definitia »

vínă (-ni), s. f. – 1. Culpă, delict. – 2. Greșeală, eroare. Sl. vina „acuzație” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatŭ; nevinovat, adj. (inocent); (în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovăție, s. f. (culpabilitate); vinovăție, s. f. (culpabilitate); nevinovăție, s. f. (inocență). Vezi definitia »