BURÍC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formează în mijlocul abdomenului, după tăierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pământului = centrul pământului. A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei. 2. (În expr.) Buricul degetului = vârful degetului. 3. Compus: buricul-apei = plantă erbacee cu flori mici, albe sau roșietice, dispuse în umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus). Vezi definitia »

PIROSCÓPIC, -Ă adj. Indicator piroscopic = indicator făcut din diferite amestecuri de materiale ceramice, cu care se înregistrează temperaturile înalte. [< fr. pyroscopique]. Vezi definitia »

PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi. Vezi definitia »

ZOOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la zoometrie. [Cf. it. zoometrico]. Vezi definitia »

INTERGALÁCTIC, -Ă adj. între, dintre galaxii. (< fr. intergalactique, engl. intergalactic) Vezi definitia »