făcăluitúră s.f. (reg., înv.) zeamă groasă făcută din legume sau fructe făcăluite (v.); chiseliță, brei. Vezi definitia »

HETEROGENÉZĂ s. f. 1. geneză a unor urmași diferiți în cadrul aceleiași specii. 2. alternanță de generații; heterogenie. 3. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern. (< fr. hétérogenèse) Vezi definitia »

FRÍZĂ¹ s. f. 1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc. ◊ chenar care încadrează o pardoseală de parchet. 3. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. (< fr. frise) Vezi definitia »

ÎNDATORÍNȚĂ, îndatorințe, s. f. (Rar) Îndatorire. – Îndatori + suf. -ință. Vezi definitia »

ANAFÁZĂ s.f. (Biol.) A treia fază a diviziunii celulare prin mitoză. [< fr. anaphase]. Vezi definitia »