GHIOCÉL, ghiocei, s. m. Mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu; aișor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc¹. Vezi definitia »

TESTEMÉL, testemele, s. n. (Pop.) Basma, tulpan, năframă. – Din tc. testmal, destmal, bg. testemel. Vezi definitia »

GEL s.n. Substanță coloidală cu o structură asemănătoare cu piftia. [< fr. gel, cf. it. gelo, lat. gelum]. Vezi definitia »

ștáipighel s.n. (reg.) scară la șa. Vezi definitia »

BEȘAMEL s.n. Sos alb preparat pe bază de rântaș, stins și fiert cu lapte, asezonat cu sare, piper alb și nucșoară rasă; sos de bază pentru multe sosuri derivate. Vezi definitia »