ceapráz (ceaprázuri), s. n. – 1. Șiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălțămintei. – 3. Călcător, zimțar. – Var. cepraz(ă), ce(a)prag. Tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Șeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque. – Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s. m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s. f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar). Vezi definitia »

namáz (namázuri), s. n. – 1. Rugăciunea musulmanului. – 2. (Mold.) Obicei prost, viciu. Tc. (per.) namaz (Lokotsch 1552; Tiktin). Vezi definitia »

praz (práji), s. m. – Horceag (Allium porrum). – Mr. praș, megl. praz. Sl. prazŭ (Cihac, II, 285; Tiktin; Capidan 231), cf. bg. pras, sb. prȁs, praz, din mgr. πράσον (Vasmer, Gr., 122); sau mai probabil direct din mgr. (prin schimbarea lui s final › z, cf. ovăz). Der. de la un lat. *prasum (Cihac, I, 194) pare mai puțin probabilă. – Der. prăzuliu, adj. (verde), ar putea fi o interpretare populară a lui prăsiniu, adj. (verde), pe care l-am auzit uneori în Munt., din ngr. πράσινος. Vezi definitia »

PAVOÁZ s.n. Ansamblu de pavilioane sau de lumini arborate de o navă cu ocazia unei festivități. ◊ Marele pavoaz = ansamblul pavilioanelor codului internațional de semnalizare ridicate între catargele din proră și din pupă în ordinea culorilor naționale ale statului respectiv; micul pavoaz = ansamblul pavilioanelor naționale arborate la proră, la pupă și la fiecare catarg al navei. [Pron. -voaz. / cf. fr. pavois, it. pavese]. Vezi definitia »

DIABÁZ s.n. (Geol.) Rocă vulcanică, de culoare verzuie sau cenușie, în care mineralele componente sunt de obicei transformate. [Pron. di-a-. / < germ. Diabas, fr. diabase]. Vezi definitia »