CĂSCÁT² -Ă, căscați, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleț, bleg, neatent. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca. Vezi definitia »

ARIERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Înapoiat mintal. [Cf. fr. arriéré]. Vezi definitia »

infiat Vezi definitia »

ALUMOSILICÁT s. m. sare naturală din silice și alumină. (< fr. alumosilicate) Vezi definitia »

CONVERTIZÁT, -Ă, convertizați, -te, adj. v. CONVERTIZA. – [DN] Vezi definitia »