Definita cuvantului bismut
BÍSMUT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Bi; nr. at. 83, m. at. 209, p. t. 271ºC, p. f. 1.560 ºC), metal alb-lucios, cu nuanțe roșiatice, casant, întrebuințat la obținerea aliajelor de temperatură de topire joasă, iar sub formă de combinații în medicină, în cosmetică și în industria sticlei. A fost descoperit de chimistul francez E. Geoffroy în 1753.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bismut
REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. (Livr.) Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din lat. resolutus, germ. resolut. Vezi definitia »
MARABÚT s. m. v. marabu. Vezi definitia »
BÚTUT s. m. Monedă divizionară în Gambia, a suta parte dintr-un dalasi. [Pr. și: bu-tút] (cf. engl. butut < wolof) [MW, AHDEL] Vezi definitia »
BUT2, buturi, s. n. Bucată (mare) de carne; coapsa de dinapoi a animalelor rumegătoare, a căror carne servește ca aliment. – Tc. but. Vezi definitia »
GRÉPFRUT, grepfruturi, s. n. Fruct citric de culoare galbenă, mai mare decât portocala, cu gust plăcut, acrișor-amărui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris și: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit. Vezi definitia »