Definita cuvantului bismutină
BISMUTÍNĂ (‹ fr.) s. f. Sulfură naturală de bismut, de culoare albă-cenușie, formată în faza hidrotermală, întîlnită în zăcămintele de staniu, asociată cu bismut nativ, colcopirită, topaz etc. Prezintă aspect de agregare radiare sau mase compacte, este rea conducătoare de electricitate și se dizolvă în acid azotic, fiind principalul minereu de bismut.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bismutină
RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine]. Vezi definitia »
VATÁLĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.). Vezi definitia »
ORNITOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) ornitofilă. (< fr. ornithophyte) Vezi definitia »
TÉRMICĂ s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii și al legilor ei. [< fr. thermique]. Vezi definitia »
LAVALIÉRĂ s. f. 1. cravată înnodată ca o fundă, cu capetele lăsate în jos. 2. microfon de formă alungită care se atașează la rever sau într-un buzunar de la piept celor care participă la emisiuni organizate de televiziune. (< fr. lavallière) Vezi definitia »