Definita cuvantului omnaiv
OM NAIV balamut, băiat de băiat, băltăreț, blambete, bleahă, bleg, boblete, bolovan, botanist, bourar, brânzoi, budală, bulache, Bulă, cajbec, candelist, caracudă, cască, cârnat, cârțan, ceacâr, cealapatiu, ciuflex, clift de șmotru, cocârjă, coco, fanache, fazan, fleng, fleț, fraier, frasanaie, gâscă bună de jumulit, gioablă, goglet, gorobete, gulie, gușter, gutufan, gutuie, hantiriu, husăn, husăn de baltă, husăn de gară, husen, juvete, lacrimă, lanolină, leuștean, moacă, mocamete, mocan, mocangiu, nepot, pampalache, papagal, pădurean, pădureț, pătlăgea, pârțâit, pifan, plutaș, popândău, râtan, șlob, târlan, târlă, turcafleț, țațăr, țuțer, uțupan, zarzavagiu.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu omnaiv
PROCLÍV, -Ă adj. (despre incisivii inferiori ai mamiferelor) înclinat către înainte, ceea ce împiedică, în general, tăierea alimentelor. (< fr. proclive, lat. proclivis) Vezi definitia »
NORMATÍV, -Ă I. adj. care are putere de normă. ◊ care hotărăște, stabilește reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă. (< fr. normatif, rus. normativ) Vezi definitia »
EFUZÍV, -Ă adj. (geol.) vulcanic. ♦ rocă ~ă = rocă magmatică întărită la suprafața scoarței Pământului. (< fr. effusif) Vezi definitia »
ACUMULATÍV, -Ă, acumulativi, -e, adj. (Rar) Care acumulează. – Din fr. accumulatif. Vezi definitia »
TRANSPOZITÍV, -Ă adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. [< fr. transpositif]. Vezi definitia »