ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. Vezi definitia »

bénga s. m. – Diavolul. Țig. beng (Miklosich, Zig., 177; Philippide, Principii, 148; Graur 128; Juilland 158); cf. țig. sp. bengue, benguí „demon” (Besses 35; Clavería 126). Vezi definitia »

NUGÁ s. f. preparat de cofetărie din foi de aluat cu umplutură de albuș de ou, zahăr și nuci sau alune. (< fr. nougat) Vezi definitia »

a umbla cu mega expr. (intl.) a fi necinstit, a se ține de afaceri ilicite. Vezi definitia »

BENGA, divinitate nefastă în mito-folclorul și superstițiile țiganilor; drac, demon. Vezi definitia »