Definita cuvantului bisturiu
BISTURÍU (‹ fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bisturiu
RIZÓBIU s.m. Bacterie simbiotică a nodozităților leguminoaselor. [Pron. -biu. / < fr. rhizobium]. Vezi definitia »
PRELÚDIU s. n. 1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară. 2. parte introductivă a unei compoziții muzicale. ◊ piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei. ◊ compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate. ◊ lucrare simfonică, programatică. 3. ceea ce precedă, anunță (o acțiune). (< germ. Präludium, it. preludio, fr. prélude) Vezi definitia »
itineráriu (= itinerar) s. n. (pl. itinerarii) Vezi definitia »
CANALAGÍU, canalagii, s. m. Muncitor care lucrează la instalarea și la întreținerea canalizării. – Canal + suf. -agiu. Vezi definitia »
TABLÍNIU s.n. Mică sală în casele romane, situată între atrium și peristil. [Pron. -niu. / < lat. tablinium]. Vezi definitia »