ARMÁN, armane, s. n. 1. Loc pe câmp unde se aduc și se treieră cerealele; (prin restricție) arie. 2. Loc îngrădit unde se închid vitele. 3. Cerc, rotocol (la suprafața unei ape). 4. Conac. – Tc. harman. Vezi definitia »

biban, bibani s. m. (mil.) recrut. Vezi definitia »

CHIABURÁN, -Ă, chiaburani, -e, s. m. și f. Chiabur. – Din chiabur + suf. -an. Vezi definitia »

BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, întrebuințate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane. Vezi definitia »

ANTIUMÁN, -Ă adj. lipsit de omenie. (< anti- + uman) Vezi definitia »