PLĂPUMĂREÁSĂ, plăpumărese, s. f. Femeie care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor; soție de plăpumar. – Plăpumar + suf. -easă. Vezi definitia »

PÁȘĂ, pași, s. m. Funcția de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor și al unor înalți demnitari turci din trecut; persoană care deținea funcția sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pașa sau ca un pașă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) pașá s. f.] – Din tc. pașa. Vezi definitia »

ZIGOFÍTĂ, zigofíte, s.f. Vezi definitia »

TRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (Fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană]. Vezi definitia »

MICANÍTĂ s. f. izolant electric obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică. (< fr. micanite) Vezi definitia »