PROVOCATÓR, -OÁRE I. adj. care provoacă; provocant. ◊ ostentativ. II. s. m. f. cel care instigă. (< fr. provocateur, lat. provocator) Vezi definitia »

ÎMBLÂNZITÓR, -OÁRE, îmblânzitori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice, mai ales la circ. Îmblânzi + suf. -tor. Vezi definitia »

DEZNISIPATÓR s.n. Bazin pentru curățirea apei de aluviuni. ♦ Bazin pentru îndepărtarea prin decantare a impurităților din pasta de celuloză. [Var. denisipator s.n. / < deznisipa + -tor, după fr. dessableur]. Vezi definitia »

ANALIZÓR s. n. 1. instrument pentru determinări analitice. 2. dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii. 3. orice aparat cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații. (< fr. analyseur) Vezi definitia »

DEFECATÓR, defecatoare, s. n. Aparat pentru limpezirea lichidelor. – Din fr. défécateur. Vezi definitia »