ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale așezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizației etc.; geografie umană. (< fr. anthropogéographie) Vezi definitia »

BIOCORÍE s.f. (Biol.) Parte a biocenozei cu durată de existență redusă, care apare ca urmare a unor condiții favorabile. [< fr. biochorie, cf. gr. bios – viață, chora – loc]. Vezi definitia »

HEMIASINERGÍE s.f. (Biol.) Asinergie a unei jumătăți a corpului. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hémiasynergie]. Vezi definitia »

ECHILIBRÁȚIE s. f. Ansamblul mijloacelor care îi permit unui organism viu să-și găsească sau să-și mențină echilibrul fizic. (cf. fr. équilibration) [TLF] Vezi definitia »

-XENÍE³ elem. v. xeno-. Vezi definitia »