Definita cuvantului bitumare
BITUMÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bitumare
SMOTOCÍRE, smotociri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – V. smotoci. Vezi definitia »
SURCLASÁRE s.f. Faptul de a surclasa. [< surclasa]. Vezi definitia »
zălogíre (înv.) s. f., g.-d. art. zălogírii; pl. zălogíri Vezi definitia »
AUTOELOGIÉRE, autoelogieri, s. f. Acțiunea de a se autoelogia. [Pr.: a-u-to-] – V. autoelogia. Vezi definitia »
MILUÍRE, miluiri, s. f. Acțiunea de a milui și rezultatul ei. – V. milui. Vezi definitia »