BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoacă. Vezi definitia »

BIZANTINÍSTICĂ s.f. Bizantinologie. [Gen. -cii. / < germ. Byzantinistik]. Vezi definitia »

MANTÍSĂ s.f. (Mat.) Partea zecimală totdeauna pozitivă a unui logaritm. [< fr. mantisse, cf. lat. mantissa – adaos]. Vezi definitia »

ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière. Vezi definitia »

fáimă s. f. – Reputație, renume, celebritate. – Var. (înv.) famă. Lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Pușcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru). Vezi definitia »