CULÁTĂ, culate, s. f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului. – Din it. culatta. Vezi definitia »

VENTRICULÍTĂ s. f. fiecare dintre cavitățile naturale care alcătuiesc inima multicamerală tubulară la artropode. (< fr. ventriculite) Vezi definitia »

PIROLÍZĂ s.f. Proces de descompunere chimică cu ajutorul căldurii; pirogenare. [< fr. pyrolyse, cf. gr. pyr – foc, lysis – descompunere]. Vezi definitia »

sulicioáră, sulicioáre, s.f. 1. (pop.) suliță mică; sulițică. 2. (reg.; în forma: sulițoară) plantă erbacee din familia compozitelor; sunătoare. 3. (reg.) plantă cu tulpina ramificată, cu frunze păroase în trifoi și cu flori albe; fălcată, floarea-vinului, merișor, sulițică. Vezi definitia »

păstrăgúșă s.f. (reg.) gușă neobișnuit de mare. Vezi definitia »