PST interj. Cuvânt cu care se atrage atenția cuiva să tacă, să asculte etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

dinamovíst adj. m., s. m., pl. dinamovíști; adj. f., s. f. dinamovístă, pl. dinamovíste Vezi definitia »

PEDERÁST, pederaști, s. m. Persoană care practică homosexualitatea; homosexual. – Din fr. pédéraste. Vezi definitia »

NAZIFASCÍST, -Ă adj. Referitor la nazifascism, propriu nazifascismului. // s.m. și f. Adept, partizan al nazifascismului. [Cf. it. nazifascista]. Vezi definitia »

rost (rósturi), s. n. – 1. (Înv.) Gură. – 2. (Înv.) Limbă, vorbire. – 3. Spațiu lăsat între firele de urzeală prin care trece suveica. – 4. Legătură, articulație, unire. – 5. Sens, semnificație, scop, rațiune. – 6. Ordine, regulă, normă, rînduială. – 7. Plan, proiect. – 8. Mod, modalitate, manieră. – Mr. rost. Lat. rŏstrum (Diez, Gramm., I, 20; Pușcariu 1476; REW 7386; Șeineanu, Semasiol., 194; Densusianu, GS, II, 315; Weigand, Jb., XII, 95), cf. cat., port. rosto, sp. rostro. – Der. rosta, vb. (a năvădi); rosti, vb. (a pronunța, a se exprima, a zice; a ordona, a rîndui; a schimba ițele; a prepara); rostui, vb. (a netezi, a umple cu material golurile între cărămizi); rostuială, s. f. (rostuire); rostuitor, s. m. (zidar care rostuiește); rostitor, adj. (care rînduiește, aranjează). – Cf. răsti. Vezi definitia »