Definita cuvantului bitumen
BITÚMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace în oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bitumen
ALBUMÉN s. n. substanță nutritivă a semințelor unor plante. (< fr., lat. albumen) Vezi definitia »
CROMATOGÉN, -Ă, cromatogeni, -e, adj. Care colorează, care produce materii colorante. – Din fr. chromatogène. Vezi definitia »
SEPTOGÉN, -Ă adj. (despre bacterii) care produce putrefacție. (< septo- + -gen2) Vezi definitia »
SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe; adesea adverbial) Care se mișcă repede și cu ușurință; vioi, iute; (despre mișcări, acțiuni ale ființelor) care arată vioiciune, iuțeală. ◊ Expr. Sprinten la minte = inteligent, deștept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subțire, suplu, elegant. – Cf. scr. spretan. Vezi definitia »
teren arabil, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori, pomi fructiferi. Vezi definitia »