MANTÁ, mantale, s. f. 1. Haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.; spec. palton de uniformă militară. ◊ Expr. Manta de vreme rea = om pe care nu-l bagi în seamă decât atunci când ai nevoie de el. A-și întoarce mantaua după vânt a-și schimba atitudinea după împrejurări. A-și găsi mantaua (cu cineva) = a o păți (cu cineva), a avea necazuri (cu cineva). ♦ (Înv.) Mantie. 2. Înveliș care servește pentru a proteja o piesă sau un sistem tehnic. 3. (La gasteropode) Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia; palium. – Cf. pol., ucr., manta. Vezi definitia »

PROTESTÁ vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public]. Vezi definitia »

șantá² s.f. (reg.) talpa-gâștei. Vezi definitia »

MACHETÁ vb. I. tr. A concepe și executa o machetă. [Cf. it. macchettare]. Vezi definitia »

ALCESTA (în mitologia greacă), una din fiicele lui Pellas, rege în Lolcos. Soția lui Admentos, rege în Tesalia, participant la expediția argonauților. A acceptat să moară în locul lui, obținîndu-i astfel nemurirea; a fost readusă din Infern de Herakles. Vezi definitia »