Definita cuvantului expediționar
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ♦ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu expediționar
UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar. Vezi definitia »
PĂLMÁR, pălmare, s. n. Mănușă specială de piele, de cauciuc, de material plastic etc., folosită pentru protecția palmei1 (1) în diverse locuri de muncă. – Palmă + suf. -ar. Vezi definitia »
TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. Vezi definitia »
PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. Vezi definitia »
NENUFÁR s.m. Nufăr. [< fr. nénuphar]. Vezi definitia »